Sinaia- Poiana Stânii (Stâna Regala, etc.)

Sâmbătă, 16.06.2012, am dat o fugă până la Sinaia. Mai exact, Poiana Stânii.
La ce val de căldură se anunţa am încercat să găsesc un loc cât mai potrivit pentru căţărare.
Şi l-am nimerit. Este o zonă propice căţărării în timpul verii, datorită copacilor care maschează traseele. Dacă stau bine să mă gândesc, dimineaţă chiar mi-a fost frig la baza traseelor (evident, nu-mi luasem nimic de îmbrăcat, în afară de un tricou cu mânecă scurtă).
Singura problemă este traficul din zonă: foarte multe auto, vreo 25-30 bucăţi, şi lume.
Din fericire, se pare că s-a mai civilizat lumea: nu tu grătare şi nici manele. Mare lucru! Sper că n-a fost vreun accident.
În rest nimic nou: aceleaşi trasee (unele cu săpături, altele cu lipituri şi unele prost gândite-forţate), aceleaşi ancore manufacturate (din ce în ce mai ruginite), aceleaşi topo-uri cu sârmă destrămată: adică, traseele nu sunt deloc întreţinute. Chiar am avut senzaţia că nu prea se mai caţără lumea prin zonă (cu câteva mici excepţii-urme de magneziu pe unele trasee). Au apărut, ulterior, câţiva la căţărat (vreo 6-7 bucăţi) dar s-au dat pe aceleaşi trasee cu urme de magneziu.
Eu m-am dat pe un 7- (6a+) şi un 7+ (b6+), am constatat că sunt praf-la modul general- şi am întins-o spre casă. Sper ca până week-end-ul viitor să-mi revin, altfel se împute treaba.

Escalada Postavaru

Am fost acum 3 săptămâni-prima săptămână a lunii mai, într-o zi de sâmbătă, adică înainte de a se strica vremea. Practic, cred că a fost ultima zi în care n-a plouat.
Încă odată constat că e zona de escaladă care îmi place cel mai mult din România. Mă reîntorc, întotdeauna, cu cea mai mare plăcere. De fapt, ştiu de ce: acum vreo 20 de ani, aici am învăţat să caţăr.
Sper să mai ajung prin zonă şi în week-end-urile următoare, însă cu condiţia să mă lase şi vremea.

Cheile Sohodol

Week-end-ul trecut, cu prelungire până luni 4.06.2012 (noroc cu rusaliile; apropo, rusaliile reprezintă, la origini, o sărbătoare pur păgână), am dat o fugă până în Cheile Sohodol.
Accesul se face din Târgu Jiu spre Baia de Aramă. La bifurcaţia cu Runcu se face dreapta şi la ieşire din Runcu dai de chei.
Ultima dată am fost în chei în mai 2008.
Sunt multe trasee de escaladă şi zona permite amenajarea multor alte trasee de escaladă.
A fost destul de multă lume la căţărat, însă, deoarece falezele de căţărat nu sunt foarte apropiate una de cealaltă, ca distanţă, ţigănia nu a fost generalizată.
Am înţeles că mai problematic a fost cu montatul cortului. Nu sunt prea multe posibilităţi de pus cortul în zonă, astfel că şansele de a avea o noapte zbuciumată sunt destul de mari.
Per ansamblu este o zonă de căţărat interesantă (sunt multe trasee de escaladă de toate gradele şi lungimile) care, probabil, va continua să se dezvolte. Nu ar strica să se dezvolte şi numărul pensiunilor din zonă.