Patrick Edlinger

Patrick Edlinger s-a nascut la 15 iunie 1960 si a murit ieri, 16 noiembrie 2012!!!!

Cine nu a vazut filmele sale a avut ce sa piarda: Opera Vertical, La vie au bout de doigt, Verdon Forever si Arrowhead.
RIP.

Prize panou de escaladă

Sunt în căutare de prize de escaladă pentru panoul meu de antrenament.
Vreau să-l extind! Asta aşa de supărare că sunt accidentat!
Care are prize de escaladă, pentru structuri artificiale, de vânzare este rugat să dea un semn de viaţă.
Prefer ca prizele să fie second hand (evident, nu fărâmate) ca să ies mai ieftin.
Mă puteţi contacta pe blog sau pe adresa climb666@yahoo.com.
Sper să am succes.

Noutăţi

În ultima lună nu am mai scris nimic.
Aşa că e cazul să postez ceva.
În ultimele week-end-uri am ajuns să caţăr în Belvedere, Prăpăstiile Zărneştilor şi Tabachka.
Surpriză a fost în Prăpăstii: deşi a fost o vreme f. frumoasă şi puzderie de oameni, în special cu biciclete, eu şi cu Mere am fost singurii căţărători din toată zona!
La Tabachka a fost ceva populaţie, dar mult sub ce întâlnisem în vizitele anterioare.
Balamuc a fost la Belvedere, ca de obicei în ultimul timp.
Având în vedere că se apropie crăciunul şi anul nou, m-am orientat spre Antalya, în speranţa că voi găsi ceva cazare pe la campingurile/pensiunile din Geyikbayiri. Nu am găsit absolut nimic liber, cu excepţia statului la cort.
Şi ca totul să fie excepţional am căpătat şi o ruptură musculară de toată frumuseţea la spate şi coaste. Cel puţin două săptămâni de repaus total!
În rest, nimic nou.
O singură remarcă am de făcut cu privire la ultmia lună: mare atenţie la antrenamentele la panou şi mai ales la încălzirea prealabilă (atenţie la muşchii spatelui!); de asemenea, nu ignoraţi încălzirea prealabilă căţărării la stâncă. Altfel ajungeţi să staţi ca mine, în poziţia "lopată"!
Sper ca următoarea postare să mă găsească reparat în totalitate.

Belvedere (Pârâul Rece)

In ultimele doua week-end-uri am fost la zona de căţărare numită Belvedere (în sâmbăta din primul week-end am fost, de fapt, la falezele din Postăvaru). Ultima mea vizită în Belvedere a fost în ianuarie 2007.
Accesul la faleza Belvedere este foarte uşor: la 4 km de Predeal, spre direcţia Pârâul Rece se face un drum la stânga (există un panou cu următorul anunţ: Cabana Belvedere de vânzare).
Drumul a fost asfaltat acum o sută de ani, probabil; e rupt şi vai de steaua lui (dar se poate şi mai rău, vezi drumul din Chiril la Rarău).
Se poate lăsa maşina la parcarea de lângă cabană (fostă cabană, mă rog).
Pe partea stângă a drumului de acces către cabană puteţi observa maldărele de gunoaie rămase datorită "atenţiei" turiştilor. Chiar am văzut o turistă care-şi lăsase maşina lângă o grămadă de gunoaie şi trona pe un şezlong la câţiva metri de grămadă (exact ca găina pe gunoi). În fine, astea-s detalii insignifiante.
Accesul de la cabană spre faleză este uşor: se urcă panta din spatele cabanei după care se urmează drumul forestier (în dreapta, cum ai urcat); după vreo 200 metri se face stânga, pe un drum (hăţaş) paralel cu acest drum forestier; după alţi 200 metri se face stânga pe un hăţaş care coboară spre faleză (drumul părăsit începe să urce mai susţinut). Cică ar fi şi nişte momâi (eu, unul, nu le-am văzut).
Primul sector întâlnit se află pe partea dreaptă a potecii, după coborârea mai abruptă. Acest sector este irelevant pentru traseele din zonă: este un clonţ de stâncă de vreo 10 metri pe care se află patru trasee.
În continuarea potecii, după ce urcăm 2-3 minute ajungem la faleza propriu-zisă.
Stânca este un calcar solid, care se udă repede, datorită poziţionării.
Traseele, cam 50 la număr, au între 10 şi 50 metri (luând în considerare şi extensiile) sunt foarte bine asigurate: au mai rămas câteva trasee pe pitoare vechi (zona centrală a falezei). Gradele variază de la 5c la 8b, plus câteva proiecte.
Traseele din stânga falezei (faleza mică) sunt în umbră, datorită copacilor de la bază. Traseele din zona centrală şi din dreapta falezei sunt însorite.
Ca regulă, traseele sunt verticale, stânca fiind aderentă; cam toate traseele sunt tehnice; găsim trasee scurte şi de forţă, dar şi lungi şi susţinute.
Remarc faptul că, deşi nu am urcat prea multe trasee, gradele sunt corecte iar traseele sunt bine gândite şi amenajate.
Ca regulă, traseele din Belvedere nu sunt uşoare; însă începătorii pot încerca să-şi depăşească limitele: traseele sunt bine amenajate (poate chiar exagerat de bine pe alocuri).
Este o faleză foarte bine amenajată şi întreţinută.

Rarau

Cel mai ușor se ajunge în Rarău din Pojorâta: 17 km. Șoseaua e modernizată! Eu, evident, am venit din Chiril. Mare grijă că din Chiril spre Rarău drumul este rupt la propriu (șanse mari să-ți rupi mașina).
În ceea ce privește cazarea la Hotelul Alpin Rarău (cabana nu mai există) pot spune că prețul este enorm față de condițiile oferite. Recomand cu căldură cazarea la cort sau la pensiunile aflate spre Pojorâta (același preț ca la Hotelul Rarău dar în condiții mult superioare).
Am ajuns în zonă în timpul săptămânii și am constatat că era foarte aglomerat. Însă la sectoarele de cățărare era liniște și pace. Evident că auzi imbecili care zbiară și urlă din diverse locații, dar e ceva natural în peisajul nostru.
Nici urmă de grătare și manele.
Accesul la sectoarele de cățărare este foarte ușor. Dacă Șuncuiuș este cea mai jegoasă zonă de escaladă din România, Rarăul se află la polul opus (bravo celor care au grijă de zonă).

În afară de sectoarele care se găsesc pe topo-urile cu Rarăul de pe net, mai avem două:

Sectorul Drogheria - după Traseul White Christmas (Umărul Pietrelor Doamnei)
Furazolidon 6a
Saprosan 6b+
Fluocinolon 7c+
Mucosolvan 6c
Visine 6b
Colebil 5c
Romparkin 6b
Extraveral 6a+
Distonocalm 5
Ciocolax 6a+
Viagra 6a
Morfină 7c+
Vitamax 7b+
Fenobarbital 7a+
Aspirină 6b
Fortral 7a+
Plegomazin 7c+

Sectorul Berii- cum te uiti la Piatra Mare, marele bolovan din stanga.
Driver 6a
Ursus 6b
Tuborg Strong 7c+?
Silva 8A?
7,2% 6b
O Skol 6b+
Halbă 7c+
Ţap 6c+
Brună 5
Malţ 6c
Dabb 7a
Corona 7c/7c+
Drojdie 6b
Hamei 7c

În aceste două sectoare nu am fost. Am primit informațiile ulterior, pe mail, și am decis să le fac publice. E păcat să te duci la cățărat în Rarău și să nu cunoști existența acestor două faleze.

Am fost numai la Peretele Cotețului, care se află imediat după Hotelul Rarău. Am constatat că traseele nu sunt recomandate începătorilor datorită poziționării spiturilor. În multe cazuri distanța dintre ele este mare, în alte cazuri nu au fost puse strălucit (am avut senzația că s-a cam rupt logica traseului datorită poziționării spitului) iar în alte cazuri necesitatea de a asigura te obligă să faci niște mișcări nefirești. De asemenea, am avut senzația că și cotațiile nu sunt foarte exacte- spre exemplu, primii 5 metri din Simfonia (7a+) mi s-au părut mai tari decât pașii din Phantom of the Opera (7c). E drept că am fost prima dată în zonă, deci nefamiliarizat, și e foarte posibil să nu fi "citit" mișcările cum trebuie. De altfel, traseele menționate în exemplu nu le-am legat.

Per ansamblu, o zonă foarte frumoasă!

Șuncuiuș

Accesul spre zona Șuncuiuș este ușor. Din localitatea Șuncuiuș se merge spre Peștera Unguru Mare (înainte de a trece calea ferată spre Bratca se face un drum spre dreapta).

În dreptul primului pod avem trei faleze:
Prima faleză, situată chiar pe partea stângă a drumului. Chiar la baza falezei se află o pubelă de gunoi (când am fost eu, începutul lui august 2012, pubela era plină ochi cu gunoi și la fel și accesul la trasee).
Sunt 10 trasee de escaladă, cu gradele cuprinse între 5+ și 6b+ (lungimea care pleacă din top-ul comun a patru trasee). Sunt scrise, la bază, numele și dificultatea. Mențiune specială: baza falezei este groaznic de jegoasă-focar de infecție (din cauza resturilor aruncate de turiști). Aveți grijă la vipere: în traseul Somebody (6a+) m-a sâsâit o viperă de mai multe ori (e drept că nu am văzut-o!)

Celelalte două faleze sunt pe partea opusă a Crișului Repede, după ce treci podul. Aici sunt vreo 25 de trasee de escaladă cu gradele cuprinse între 5b și 7c. Nu am urcat nici un traseu în zonă.

În dreptul celui de-al doilea pod, cum traversezi Crișul, avem o faleză cu circa 15 trasee. Nici aici nu am urcat vreu traseu.
Imediat cum treci podul încep Cheile Mișidului. Cheile nu sunt întinse (lungi)însă sunt o hazna publică în adevăratul sens an cuvântului!!! Nu intru în detalii.

După cel de-al treilea pod (care reprezintă și accesul către peștera Unguru Mare) drumul se termină chiar lângă Criș. În stânga avem o ultimă faleză. Avem de-a face cu 22 de trasee, cu gradele cuprinse între 6- și 8a+.
Nu am urcat nici un traseu de la această faleză! De ce? N-am văzut în viața mea o faleză mai împuțită ca aici!!!
La baza traseelor tronau mii (fără exagerare) de rahați de toate dimensiunile și culorile. Și, evident, erau însoțiți de hârtia igienică aferentă, și ea de toate culorile, dimensiunile și modelele posibile.

Nu pot spune decât că, cel puțin în ceea ce privește prima și ultima faleză de cățărare, ȘUNCUIUȘ ESTE CEA MAI ÎMPUȚITĂ ZONĂ DE CĂȚĂRARE DIN LUME.
Prima faleză este un focar de infecție, în adevăratul sens al cuvântului.
Nu am văzut în viața mea o asemenea cantitate de rahat pe metru pătrat, însoțită de hârtia igienică aferentă, astfel cum aceasta se găsește la ultima faleză.
Mai este ceva important de menționat: La ultimul pod se află un refugiu salvamont. În spatele refugiului colcăia mizeria.

Rușine tuturor celor de acolo, inclusiv turiștilor care au trecut și trec pe acolo și contribuie la așa ceva!!!
Păcat pentru că întreaga zonă este foarte frumoasă!!!

Cheile Folea (Cheile Olănești)

Cheile Folea sunt situate la 18 km de Olănești. Se urmărește un drum forestier (se face stânga la bifurcații). Drumul este rău, mai ales dacă a plouat în prealabil.
Este o zonă interesantă, traseele predominante fiind cele ușoare.
Există trasee de escaladă, clasice și de trad.
Eu am fost în zonă la sfârșitul lunii iulie și nu au fost probleme cu căldura. Se poate merge toată vara liniștit.

Prima faleză se află la intrarea în chei, pe partea stângă (în urcare).
Sunt 5 trasee. Interesante sunt: Axel (6b+)- al treilea, Hans-Jorg (6c+)- al patrulea.

Cea de-a doua faleză se află pe stânga, înainte de trecerea podului. Sunt 15 trasee, cu grade între 5 și 6b+. Sunt trasee ușoare cu asigurări dese.

Cea de-a treia faleză se află pe partea opusă falezei sus-menționate (dreapta în urcare): se traversează râul.
AIci se găsesc două trasee de escaladă, Penelopa (6c+,7a, 2lc) și Calypso (6c+,7a, 2 lc), și câteva trasee de trad.

În continuare, tot pe dreapta, se mai găsesc câteva trasee de escaladă și câteva clasice după care urmează un sector cu 4 trasee (din punctul meu de vedere niște boschetării), cu gradele de 5-, 5, 6- și 6.

În zona vetrei de foc mai există câteva trasee de escalada și de trad.

Potențialul zonei este f. mare însă, la ora actuală, numărul, palierul redus de dificultate al traseelor și accesul nu justifică un interes serios.

Sinaia- Poiana Stânii (Stâna Regala, etc.)

Sâmbătă, 16.06.2012, am dat o fugă până la Sinaia. Mai exact, Poiana Stânii.
La ce val de căldură se anunţa am încercat să găsesc un loc cât mai potrivit pentru căţărare.
Şi l-am nimerit. Este o zonă propice căţărării în timpul verii, datorită copacilor care maschează traseele. Dacă stau bine să mă gândesc, dimineaţă chiar mi-a fost frig la baza traseelor (evident, nu-mi luasem nimic de îmbrăcat, în afară de un tricou cu mânecă scurtă).
Singura problemă este traficul din zonă: foarte multe auto, vreo 25-30 bucăţi, şi lume.
Din fericire, se pare că s-a mai civilizat lumea: nu tu grătare şi nici manele. Mare lucru! Sper că n-a fost vreun accident.
În rest nimic nou: aceleaşi trasee (unele cu săpături, altele cu lipituri şi unele prost gândite-forţate), aceleaşi ancore manufacturate (din ce în ce mai ruginite), aceleaşi topo-uri cu sârmă destrămată: adică, traseele nu sunt deloc întreţinute. Chiar am avut senzaţia că nu prea se mai caţără lumea prin zonă (cu câteva mici excepţii-urme de magneziu pe unele trasee). Au apărut, ulterior, câţiva la căţărat (vreo 6-7 bucăţi) dar s-au dat pe aceleaşi trasee cu urme de magneziu.
Eu m-am dat pe un 7- (6a+) şi un 7+ (b6+), am constatat că sunt praf-la modul general- şi am întins-o spre casă. Sper ca până week-end-ul viitor să-mi revin, altfel se împute treaba.

Escalada Postavaru

Am fost acum 3 săptămâni-prima săptămână a lunii mai, într-o zi de sâmbătă, adică înainte de a se strica vremea. Practic, cred că a fost ultima zi în care n-a plouat.
Încă odată constat că e zona de escaladă care îmi place cel mai mult din România. Mă reîntorc, întotdeauna, cu cea mai mare plăcere. De fapt, ştiu de ce: acum vreo 20 de ani, aici am învăţat să caţăr.
Sper să mai ajung prin zonă şi în week-end-urile următoare, însă cu condiţia să mă lase şi vremea.

Cheile Sohodol

Week-end-ul trecut, cu prelungire până luni 4.06.2012 (noroc cu rusaliile; apropo, rusaliile reprezintă, la origini, o sărbătoare pur păgână), am dat o fugă până în Cheile Sohodol.
Accesul se face din Târgu Jiu spre Baia de Aramă. La bifurcaţia cu Runcu se face dreapta şi la ieşire din Runcu dai de chei.
Ultima dată am fost în chei în mai 2008.
Sunt multe trasee de escaladă şi zona permite amenajarea multor alte trasee de escaladă.
A fost destul de multă lume la căţărat, însă, deoarece falezele de căţărat nu sunt foarte apropiate una de cealaltă, ca distanţă, ţigănia nu a fost generalizată.
Am înţeles că mai problematic a fost cu montatul cortului. Nu sunt prea multe posibilităţi de pus cortul în zonă, astfel că şansele de a avea o noapte zbuciumată sunt destul de mari.
Per ansamblu este o zonă de căţărat interesantă (sunt multe trasee de escaladă de toate gradele şi lungimile) care, probabil, va continua să se dezvolte. Nu ar strica să se dezvolte şi numărul pensiunilor din zonă.

Kulata (a n-a oara)

Duminică, 6 mai 2012, am ieşit la căţărat la bulgari. Evident, la Kulata. Aici, spre deosebire de alte zone de la bulgari, te poţi feri de soarele dărâmător. Ca de obicei, la Kulata nu era ţipenie de om. Probabil contează faptul că sunt trasee scurte şi tari. Am descoperit (redescoperit) că sunt şi câteva trasee de boulder. M-am şi dat pe două (un 7 şi un 7+).
Cert e că mi s-a luat de căţăratul prin Bulgaria, însă la noi, în România ai probleme fie cu vremea, fie cu distanţele destul de mari şi timpul pierdut aferent.
Sper să apuc, primăvara asta, să ma caţăr pe traseele lui Titus Gonţea din Postăvaru.
Următoarea postare va avea legătură cu falezele din Postăvaru (dacă nu face vreo figură vremea).

Boshenitsa- Bulgaria

Duminică, 29.04.2012, am dat o fugă până la Boshenitsa, în Bulgaria. Distanţa din Bucureşti până acolo este de circa 350 km.
Sunt peste 100 de trasee de escaladă, grupate in 2 zone.
Zona este interesantă, stânca fiind gresie.
Marea problemă este aglomeraţia: duminică erau ceva oameni (în parcare erau vreo 12 autoturisme.). Am înţeles că luni a fost şi mai aglomerat.
Ultimii 2 km de drum de acces sunt destul de distruşi.
La zona de căţărare nu există apă.
La fel ca oriunde în Bulgaria, vara este mult prea cald pentru căţărare.
Traseele sunt în toate palierele de dificultate, inclusiv câţiva 7c.
Deşi este o zonă interesantă, consider că distanţa mare faţă de Bucureşti este un impediment major.
Pentru detalii: http://www.climbingguidebg.com/cdb.php?f=placeinfo&idPlace=13&lang=en

Cirali-Antalia

M-am întors de curând din Cirali.
Accesul se face dinspre drumul Antalya-Kemer-Kumluca. Distanţa faţă de Antalya este de circa 90 km.
În Cirali există patru faleze mari şi late.
În total, sunt cam 30 de trasee (vreo 4 nu apar în ultimul topo).
Traseele au dificultatea cuprinsă între gradul 5 şi 8a+ (două trasee).
Marea majoritate a traseelor sunt de faţă căzută şi sunt f.f. bine asigurate. Toate traseele până la gradul 7a, inclusiv, sunt f. tehnice: dacă nu stai bine la capitolul "poziţionarea picioarelor" ai probleme.
Traseele mai tari de 7a sunt cu mişcări în forţă, date bine pe spate (mai ales cele care pleacă din regruparea intermediară- topul traseului de jos) şi foarte spectaculoase.
Un avantaj major al zonei îl constituie faptul că nu ai de-a face cu o puzderie de căţărători, cum este la Geykbayiri. În principiu, rar găseşti pe cineva la căţărat.
Accesul este uşor: după pensiunea Kibele (aflată pe partea dreaptă a drumului cum mergi din centrul satului spre şoseaua principală) se face un drum de pământ (spre râu). Când ajungi la râu, îl traversezi; prima faleză se vede de pe malul râului (faleza Kabe); din râu ajungi direct în poteca de sub baza falezei; celelalte faleze se află în partea din dreapta cum te uiţi la stâncă.
Traseele au între 15 şi 30 m.
În apropiere de Cirali se află şi zona de căţărare Olympos.
De asemenea, este în plină dezvoltare o zonă de căţărare numită Geneviz (în prezent sunt vreo 40 de trasee, majoritatea amenajate de Piola). Accesul se face cu barca din Olympos.
Nu mai e cazul să menţionez obiectivele turistice din zonă: sunt o grămadă (inclusiv Chimerae- Yanartaş, focurile vii).
Este de menţionat faptul că, datorită lucrărilor la şosea, accesul la traseele de la faleza din Akiarlar nu este posibil în acest moment.
Cam atât.

Cirali

Paște Fericit! De la Cirali.
După ce mă voi întoarcea o să postez mai multe.
Oricum, aici nu e frigul și ploaia din România.
E drept că plouă destul de mult, dar se poate cățăra.

Cheile Galbenului (zona Peştera Muierii)

În perioada 31.03.2012-1.04.2012 am dat o fugă până în Cheile Galbenului (Prognoza pentru Valea Prahovei era "odioasă"). Ultima vizită în Cheile Galbenului data de prin Mai 2010.
Nici aici vremea nu a fost strălucită. Sâmbătă, 31.03.2012, a bătut vântul în "draci" senzaţia de frig fiind accentuată. Duminică vântul s-a mai domolit, oarecum, dar temperatura a scăzut semnificativ (probabil că pe creste a dat cu ceva zăpadă).
În afară de faptul că m-a zăpăcit vântul pe toate părţile şi în toate direcţiile nu am realizat nimic deosebit.
Este de remarcat faptul că la Surplomba multilateral dezvoltată au apărut trei trasee noi, în dreapta de Cristi (6+). Unul fără nume, imediat lângă traseul Cristi, cred că are 6+, poate 7-, şi unul mai în dreapta, traseul Telex, cam 7-, poate 7. Mai e un traseu pe latura din dreapta (cu numele "Şoarecele cu ochelari", parcă). Nu m-am dat pe el aşa că nu ştiu ce cotaţie area, dar pare cam boschetărie.
Este de menţionat faptul că mai sunt câteva ţancuri prin zona cheilor care permit noi trasee de escaladă.
În rest nimic nou.

Tabachka

Duminică, 25.03.2012, am dat o fugă până la Tabachka (circa 100 km de Bucureşti).
In afară de faptul că a fost cald, vreo 26 grade, am constatat că a fost "balamuc". Au fost 6 autoturisme, circa 20-25 de persoane.
Din pacate prezenţa masivă (raportată la numărul de trasee) afectează frumuseţea zonei şi plăcerea unei căţărari "în linişte".
Sper să nu se ajungă la fel ca la Basarbovo, unde am înţeles că duminică a fost un adevărat "bâlci".
Nu înţeleg ce-i cu "explozia" asta de căţărători.
Poate şi datorită faptului că numărul sălilor de escaladă din Bucureşti a crescut (vreo 5).
Un lucru e cert: începe să mă deranjeze popularizarea în masă a escaladei (din toate punctele de vedere).

Panou antrenament

Am terminat panoul de antrenament!
Ieri am facut primul antrenament, dupa o pauză de o şase săptămâni.
Panoul are 4 înclinaţii (feţe): 20 grade, 30 grade, 40 grade şi 45 grade.
Am şi saltele necesare aşa că ma declar încântat de cum a ieşit.
Să vedem şi dacă voi avea rezultate în viitor.

Kulata

Ieri, 18.03.2012, am fost la Kulata (Bulgaria). E cea mai apropiată zonă de căţărare de Bucureşti (circa 75 km).
În condiţiile în care la Basarbovo e balamuc (şi acest lucru se întâmplă în fiecare week-end), Kulata e cea mai apropiată zonă. Ar mai fi şi Tabachka, dar în ultima perioadă a început să fie cunoscută şi frecventată de români.
Traseele de la Kulata sunt scurte, 12-18 metri, dar ceva mai serioase şi mai tehnice decât la Basarbovo. Şi, important, zona nu e populată. Ieri, au mai apărut 2 persoane, undeva în jurul prânzului.
În total, sunt vreo 20 de trasee, cu gradele cuprinse între 5 şi 8+.
E o zonă interesantă şi liniştită.
Dacă eşti la început de sezon, aşa cum sunt eu (ultima ieşire la stâncă fiind în 15 noiembrie 2011) şi dacă ai şi coechipierii potriviţi (aşa cum am avut eu), poţi redescoperi plăcerea căţărării la stâncă după o iarnă despre care, la un moment dat, credeam că nu se mai termină.
Am descoperit că nu sunt chiar "praf", dar am mult de tras să recuperez perioada în care nu m-am antrenat mai deloc (februarie şi două săptămâni din martie). Nu de alta, dar la jumătatea lunii aprilie merg în Turcia, la căţărat.
Menţionez faptul că la români taxa de pod costă 26,90 lei (cam 6 Euro) iar la bulgari 2 Euro. Consider că este normal, deoarece românii au mai multe gropi care trebuie menţinute în starea actuală (şi anume, aceea de groapă).

IWC Busteni 2012

Pentru cei interesaţi de căţărarea pe gheaţă, am preluat, mai jos, clasamentele de la IWC Buşteni 2012 (sper să fie corecte).

Women’s Speed Finals
1. TOLOKONINA, Maria RUS
2. FILIPPOVA, Maryam RUS
3. SHABALINA, Viktoria RUS

Men’s Speed Finals
1. KOLCHEGOSHEV, Kirill RUS
2. GOLUB, Vlad RUS
GULYAEV, Pavel RUS

Women’s Lead Finals
1. TOLOKONINA, Maria RUS
2. SHIN, Woonseon KOR
3. MAUREAU, Stephanie FRA

Men’s Lead Finals
1. BENDLER, Markus AUS
2. KUZOVLEV, Nikolay RUS
3. SYPAVIN Valentin UKR

Nu fac nici un comentariu din două motive: nu am fost prezent la eveniment; nu sunt pasionat de căţărarea pe gheaţă.

Iarna

Dacă mai ţine mult iarna asta, devin isteric!
S-a dus dracu` şi antrenamentul şi mersul la munte.

Piatra Mare-Prapastia Ursului

Nu mai fusesem în Piatra Mare de vreo 8-9 ani.
Aşa ca sâmbătă, 14.01.2012, am dat o fugă până în Prăpastia Ursului, evident, însoţit de fete. Cu ocazia asta am făcut şi potecă, de la bifurcaţie, înainte de Canionul "7 Scări".
Zăpadă a fost destul de multă.
Temperatura a fost în jur de -5/-6 grade, cu nori generoşi şi ninsoare, din când în când.
Traseele de escaladă erau, în mare parte, "pudrate" cu zăpadă.
Am observat că au apărut trasee noi (în ultimii 8-9 ani) de escaladă şi unele trasee mai vechi am văzut că au fost reechipate.
Nu m-am căţărat şi nici nu am dorit acest lucru (de când m-am accidentat la antebraţul drept şi la degetele de la aceeaşi mână, refuz să mă mai caţăr la temperaturi sub 0 grade).
Cred că zona mai are potenţial pentru trasee noi.
Probabil, anul ăsta (2012), o să-mi rezerv un week-end pentru a merge la căţărat în Prăpastia Ursului.
Cam atât, cu menţiunea că sâmbătă seara am prins un mare balamuc, în trafic, între Predeal şi SInaia (cam 1 oră şi 15 minute.).

Cursuri trad climbing

Laurenţiu Anghel organizează, începând cu acest an, 2012, cursuri de căţărare trad (cu protecţii mobile).
Consider că este o informaţie importantă, aşa că eventualii doritori pot accesa linkul de mai jos pentru detalii şi înscrieri.


http://www.escalada.verticon.ro/trad/msg/contact.htm#cursuri">


După cum îl cunosc eu pe Laurenţiu, am certitudinea că va fi ceva cât se poate de serios.

Electrostimularea

Asta ar fi unul din aparate-

http://www.sport-elec.co.uk/electrostimulation/devices-units/multisportpro">

si asta cel de-al doilea-

http://www.compex.info/en_EU/Performance-mi-READY.html">

Primul are urmatoarele programe- skin preparation, restore muscle volume, reinforce muscle volume, muscle resistance, muscle fitness, explosive force, recovery, massage, muscle relaxing, active recovery, localised muscle pain relief, overall muscle pain relief, vascularization.
Cel de-al doilea are cam aceleasi programe.

Primul costa in jur de 800 de lei, cel dea-l doilea o avere (cam 2200 lei).

Escalade et Performance

In cursul lunii decembrie 2011, am aprofundat cartea "Escalade et Performance, Preparation et Entrainement", scrisă de Laurence Guyon, Olivier Broussouloux, apărută la editura Amphora în octombrie 2004.
Mi se pare o carte foarte bine scrisă şi destul de bine structurată.
Are 13 capitole, determinate astfel:
Cap I- Introduction
Cap II- Le diagnostic
Cap III- La planification
Cap IV- Les outils d`entraînement
Cap V- L`electrostimulation
Cap VI- La qualite gestuelle
Cap VII- La souplesse
Cap VIII- La force
Cap IX- La resistance
Cap X- La continuite
Cap XI- L`alimentation
Cap XII- Entraînement et concretization
Cap XIII- L`entraînement dans la duree
Din cei care au colaborat la această carte enumăr câţiva: Francois Petit, Jerome Meyer, Liv Sansoz, Francois Lombard, Alexandre Chabot.
Mi se pare o carte superioară, din multe puncte de vedere, tuturor celorlalte citite de mine în domeniul pregătirii şi antrenamentului în escaladă.
Lucru foarte interesant: am observat că se acordă o mare importanţă electrostimulării!
Preţul, fără taxe de transport, este în jur de 27 Euro.
Concluzie: merită măcar citită!